Sufrageria mea încă este amenajată într-un stil destul de clasic. (râde) Dar şi eu am la fel ca mulţi altii un „second screen“, o tabletă sau un smartphone, pentru momentele de plictiseală. Nu mai este ca pe vremuri când stăteam împreună cu familia şi comentam ce apărea la televizor, acum fac schimb de impresii şi cu alţi oameni care nu sunt de faţă. Un exemplu clasic este serialul „Tatort“. Îmi place să mă uit din când în când să văd ce zic şi ceilalţi.
Corect. Videoclipurile pe internet sunt spaţii de acţiune în care pot decide în orice moment ce urmează să se întâmple. Acţionez singur şi decid singur. Pot comenta, întrerupe sau viziona altceva.
Eu pot produce efecte, este ceea ce contează. Oamenii vor să producă ei înşişi efecte. De ce să mă uit până la capăt la un serial plictisitor? Aşa ceva pot face în altă parte, de exemplu la teatru. Mediile digitale au o existenţă scurtă. Este ceea ce le defineşte. Dar în faţa televizorului suntem mereu rupţi din acţiune de clipurile publicitare.
Acest lucru într-adevăr este o problemă. Mulţi YouTuberi nu precizează întotdeauna când se face reclamă. În special copiilor sau adolescenţilor le este foarte greu să deosebească o recomandare personală de o influenţare clară prin reclamă.
Dacă este vorba de o recomandare personală, atunci este ok. Dar dacă un lucru anume nu reprezintă părerea proprie a YouTuber-ului, atunci este o problemă. Sunt diferenţe care trebuie departajate. Vă dau un exemplu: YouTuber-a Dagi Bee va lansa începând cu luna august o nouă colecţie de modă şi are atât de mult succes cu aceasta, încât după anunţarea acestui fapt au cedat serverele de la numărul mare de persoane care doreau să cumpere produsele ei. Aici apare un factor de putere. În spatele unor asemenea staruri YouTube se află reţele multichannel care aparţin unor firme mari cu lanţuri de producţie imense. Dar cât de multă comunicare se realizează prin intermediul personalului care se află în spatele acestor lanţuri de producţie? Ce încerc să vă spun este: aici se intenţionează vânzarea de produse. Faptul ca YouTuber-ii câştigă bani este absolut în regulă. Dar reclama trebuie precizată.
Atunci când noi, profesorii, publicăm ceva pe această temă, vă spun din experienţă că nu se întâmplă mare lucru. Dacă subiectul este abordat de YouTuberi, este complet altceva. Eu ca profesor specializat pe medii digitale acord mare atenţie abilității de a folosi mediul digital. Este un punct de pornire foarte bun în munca cu copiii şi adolescenţii. Noi alegem clipuri şi punem în balanţă aspectele pro şi contra..
Acesta este modul nostru de abordare. Noi ca persoane mai în vârstă nu putem evalua felul în care folosesc tinerii mediile electronice. Putem să îl observăm din perspectiva noastră dar nu să îl înţelegem. Dorim însă ca tinerii să reflecteze asupra acestor lucruri şi îi privim cum învaţă singuri să se folosească de aceste medii. Psihologia amânării este întotdeauna un sfătuitor prost. Noi dorim ca adolescenţii să îşi pună singuri întrebări critice. Dacă eu le ţin un referat de 45 de minute, ştiu din experienţă că nu pătrunde mare lucru până la ei. Dar dacă copiii şi adolescenţii studiază singuri o problemă, învaţă astfel să pună întrebări critice.
Nu, şi de aceea producem împreună cu ei videoclipuri, pentru ca ei să înţeleagă de ce este nevoie pentru a realiza un filmuleţ de calitate. Lumina potrivită, sunetul – vorbitul direct în cameră. Toate acestea nu sunt simple. La formate ca Let´s Play lucrurile stau un pic altfel. Comentarea jocurilor video este o artă, comparabilă cu cea a comentatorilor unui meci de fotbal. Este nevoie de teme interesante şi cultură generală, deoarece cine nu vine cu contribuţii bune, nu primeşte click-uri
Aceasta a fost o mare teamă a mea, mai ales atunci când a apărut YouNow. Dar tinerii nu folosesc platforma atât de intens cum ne-am fi aşteptat. O folosesc mai degrabă în scopuri private. În pedagogia utilizării mediilor electronice, sfera privată a fost un subiect de mare importanţă în anii trecuţi. Consider că acest lucru a dat roade. Dar bineînţeles că tot mai există oameni care sunt exemple negative. Aceştia vor exista mereu.
<b>Despre intervievat:</b> Markus Gerstmann este profesor specializat pe medii virtuale şi în acelaşi timp expert în probleme de educaţie în cadrul biroului de informare a tinerilor (ServiceBureau Jugendinformation) din Bremen pe probleme de pedagogie în lucrul cu mediile digitale şi de informare a tinerilor. El concepe şi iniţiază workshop-uri, evenimente de informare sau congrese de specialitate pentru tineri, părinţi sau personalul pedagogic.
Interviul a fost realizat de Martin Daßinnies.