Responsabilitatea mea pe internet!?

Cazurile ca acesta din păcate nu sunt o raritate în lumea digitală din zilele noastre. Nu cu mulţi ani în urmă se vorbea despre “revoluţia internetului”. Internetul era ovaţionat ca fiind un mediu democratic si democratizant. Mulţi activişti ai internetului credeau că reţelele de socializare nu doar că vor lega oamenii, ci chiar că prin această formă de interacţiune socială va apărea o nouă instanţă de control, un fel de a cincea putere.

Normele şi valorile, aşa cum le cunoaştem şi le trăim offline, de multe ori nu sunt respectate pe internet. Tocmai presupusa anonimitate a mediilor de socializare pare să le faciliteze oamenilor postarea de comentarii ofensatoare sau de mesaje care instigă la ură. Cum să reacţionăm dacă există mereu oameni care încalcă normele şi valorile umane, care hărţuiesc sau dau frâu liber urii pe care o poartă? Este posibilă transformarea internetului într-un mediu cu adevărat social şi democratic?

Nu este o definiţie general valabilă a responsabilităţii. Deoarece aceasta poate avea la bază factori diferiţi, de exemplu o cultură, moralitate, norme sociale diferite sau o altă legislaţie aplicabilă. Se poate raporta la acţiuni, la renunţarea la o acţiune sau la situaţii apărute fără vreo contribuţie personală. Responsabilitatea poate fi înţeleasă ca obligaţie a unei persoane, unui grup de oameni sau unei instituţii de a-şi asuma anumite circumstanţe. De exemplu un drept la libertate poate atrage după sine responsabilitatea de a respecta şi libertatea altora. Sau, după cum a formulat fostul preşedinte federal Joachim Gauck: “Libertatea adulţilor înseamnă responsabilitatea”.

Există norme şi reguli importante care se referă la propriul comportament pe internet. Unele din ele sunt chiar drepturi fundamentale, de exemplu dreptul general la personalitate, dar şi dreptul la propria imagine. Astfel, nimeni nu are voie să publice informaţii sau poze care reprezintă alte persoane fără acordul explicit al acestora, nici să le eticheteze pe fotografii fără să îi informeze în prealabil.

Dar cum stau lucrurile în domeniile care nu sunt clar definite? Ţine de responsabilitatea personală să ne amestecăm sau să luăm poziţie atunci când avem impresia că se fac nedreptăţi în reţelele de socializare? Sau închidem atunci telefonul şi considerăm chestiunea rezolvată?

Probabil că nu există niciun drept care să nu fie în conexiune cu o obligaţie şi cu siguranţă că fiecare libertate socială necesită eforturi susţinute. Dreptul la propria părere de exemplu, care este esenţial într-o societate democratică, nu este de la sine înţeles. Drepturile sunt idealuri sociale care trebuie să garanteze nu doar fericirea individului, ci pe cea a tuturor. O viaţă conform propriilor aşteptări fără a restrânge alte persoane cu aceeaşi năzuinţă – acest lucru este la fel de valabil şi pentru interacţiunea în reţelele de socializare.

Internetul nu are voie să fie un loc de joacă pentru afirmaţii, minciuni, fapte alternative, jigniri sau presupuneri maliţioase. De acţionarea responsabilă în reţelele de socializare ţin sursele citate, verificarea plauzibilităţii, cercetarea critică a intereselor expeditorului şi o atitudine sceptică.

Tot de responsabilitatea pe internet mai ţine: implicarea pentru binele celorlalţi. În cazul tânărului Adam Bahriz s-a întamplat exact acest lucru. Un spectator al live-stream-ului a fost şocat şi a postat întâmplarea într-o comunitate virtuală mare. În decurs de câteva ore, mii de jucători l-au încurajat pe Adam.

Şi lucrurile nu s-au oprit aici: streamer-ilor ca Adam li se pot dona bani pe Twitch şi exact acest lucru s-a întâmplat şi în cazul lui, s-a adunat o sumă imensă. În timp ce jucătorii care l-au jignit pe Adam şi l-au scos din joc au fost blocaţi pentru mai multe zile, comunitatea a arătat în cazul lui Adam o atitudine clară şi a demonstrat care sunt posibilităţile reale ale unui mediu de socializare.

Citeşte mai departe în rubrica „Responsabilitatea“.

Cybermobbing-ul (hărțuirea online) a devenit un subiect important în şcoli şi familii, deoarece sunt afectaţi tot mai mulţi copii şi tineri. De unde începe hărțuirea online

Discursurile instigatoare la ură pot afecta pe oricine. Pot fi îndreptate către persoane individuale sau către grupuri întregi. „Hate speech“-ul pe internet

Idee de proiect: internetul – masca mea.